La mulți ani, Mărite Bibliotecar

Biblioteca-online-carti (8).,,Stăpân, paznic, actor al imensului tezaur informaţional este Bibliotecarul. Sute, mii de specialişti lucrează în miezul cărţii pentru ca informaţia să câştige câmpuri noi de penetrare asupra celui ce se află în căutare.” (Elena Vulpe- bibliotecar). Bibliotecarii au fost primii care, în cadrul unor institute de învățământ născute în condiții istorice vitrege și cu o bază de existență mai tot timpul modestă, i-au pus pe elevi și pe studenți în contact cu cartea, le-au cultivat dragostea pentru lectură, setea pentru cultură sau au sprijinit idealurile culturale. Meseria îi cere bibliotecarului să fie dispus, pe toată durata activității sale, la receptarea a tot ceea ce este nou în domeniul cultural și științific, să fie în stare să sesizeze marile curente și tendințe ale evoluției culturale și științifice în sfera transmiterii informațiilor, să fie în stare să identifice noile surse și modalități de documentare. Este o calitate ca bibliotecarul să fie angajat valorilor pe care le promovează instituția sa și, într-unfel, să împărtășească și aspirațiile locului sau cum, se mai spune, chiar ,,spiritului locului”. Iubesc această profesie, mă mândresc  că fac parte din sutele de ,,albinuțe”(cum ne numește scriitorul Iulian Filip), care împart nectarul  cules din cărți cititorilor.

Duminica Tomii- Paștele Blăjinilor

toman1

Care este originea şi semnificaţia sărbătorii Paştele Blajinilor?   De fapt, Paştele Blajinilor nu poate fi numită sărbătoare, e o necesitate a noastră, o împlinire a poruncii lui Dumnezeu care spune să ne cinstim părinţii ca să ne fie bine pe pământ. În perioada Postului Mare, dacă pleca cineva în veşnicie, era petrecut degrabă la cimitir, de multe ori chiar şi fără preot, ca să nu strice atmosfera deosebită de pocăinţă în Postul Mare. După Paşti, o săptămână nu se mergea la cimitir, se făcea slujbă în toată ziua, cu batere de clopote, cu bucurie. Numai după duminica Tomei, în care îl sărbătorim pe Sf. Apostol Toma, luni sau marţi, ne ducem cu bucurie la cei fericiţi, trecuţi în lumea de dincolo. Paştele Blajinilor asta înseamnă – fericire.

Despre această veche tradiţie de Paştele Blajinilor, despre care etnologii spun că ar avea rădăcini încă din timpurile precreştine, fiind preluate şi unele elemente de mitologie specifice altor culturi şi popoare, s-au scris multe lucrări de specialitate. Interesant este romanul „Paştele blajinilor” al scriitorului Mihail Sadoveanu, care ilustrează atât de bine obiceiurile acestei zile în ţinuturile Moldovei.

Chișinăul citește ,,Dansul florilor”

 

Ianoș Țurcanu, care s-a născut în cel mai frumos sat, Pelenia, județul Bălți, este poetul care scrie cu sufletul unui adolescent îndrăgostit, pentru alte suflete iubitoare de frumos. Poezia sa te atrage ca un magnet și te fascinează prin frumusețea versului. Dumnealui este poetul care știe să vorbească de la suflet la suflet cu cei mici. Așa s-a întâmplat în cadrul întâlnirii cu elevii clasei 1a , Gimnaziul nr. 49. Cu toții ne-am prins într-un dans al poeziei, cuvintelor, florilor. Au fost recitate și înscenate un șir de poezii îndrăgite de copii.

Chișinăul citește ,,Tunica portocalie”

Fiind unicul copil al unei familii de intelectuali de țară din Câmpia Sorocii, Lucreția Bârlădeanu a fost răsfățată de soartă, tot timpul a făcut ceea ce și-a dorit, ce a iubit. Dragostea de carte a prins-o de la părinți. De mică îi plăceau satul și oamenii lui- de aceea rar se întâmpla nuntă la care să nu stee  pe lângă mireasă și nici înmormântare la care să nu se țină de sicriu. Era la curent cu orice eveniment din sat. Pădurea de la Nistru…Câtă bucurie îi provocau escapadele spre acest tărâm! Asculta ciripitul păsărilor, fugea la izvor să bea apă pe săturate, culegea și gusta din pomușoarele dăruite de pădure.  Despre multe lucruri interesante au discutat elevii de la Școala profesională nr. 4, împreună cu autoarea cărții ,,Tunica portocalie”, carte care este propusă spre lectură în cadrul Programului – Chișinăul citește. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. Lucreția Bârlădeanu este adepta scriiturii scurte și concise. Este conștientă că generația nouă de cititori, dar și cea mai experimentată, este prinsă într-o mulțime de activități, iar timpul dedicat lecturii devine tot mai puțin. Tinerii au confirmat faptul, că cartea se citește ușor, este interesantă. Cei care n- au împrumutat cartea, îi așteptăm.

Apa, darul Pământului

apa-150x150 (1)Apa ocupa aproape 75% din suparafata pamantului, numai oceanele ocupa 70% restul de pana la 75% fiind acoperit de mari, fluvii, rauri, lacuri etc.
Apa este singurul element din natura care poate lua mai multe forme:
Forma lichida – oceane, mari, rauri, lacuri etc.
Forma solida – gheata
Forma gazoasa – vaporii de apa care se formeaza cand apa se evapora din cauza caldurii, ei sunt invizibili.
Apa in natura are un anumit circuit – ea se transforma in permanența. Apa care se evapora din cauza caldurii nu dispare pur si simplu, ea se ridica sub forma de vapori si se formeaza norii; cand norii ajung intr-o portiune mai rece apar picaturile de ploaie sau fulgii de zapada si astfel apa ajunge iar pe sol unde este absorbita in pamant.
O parte din apa din pamant este folosita de plante ca sa se hraneasca iar o alta parte se aduna in asa-numite rezervoare si isi face loc catre suprafață formand raurile care sunt ape curgatoare si care, in final, ajung in mari si oceane – adica apa ajunge de unde a plecat si circuitul se reia.
Marile si oceanele sunt ape statatoare. Ele sunt sarate pentru ca raurile care se varsa in ele aduc saruri minerale care se depun pe fundul marilor si al oceanelor. Cand apa se evapora, mineralele raman, de aceea apa de ploaie sau zapada nu sunt sarate.
Ați observat ca apa de la robinet nu are culoare. Cu toate acestea va intrebați probabil de unde vine culoarea albastră a marii sau a oceanului?
Culoarea albastra este o iluzie optica, pentru ca cerul se reflecta in apa; cand este innorat culoarea marilor si oceanelor se schimba.