Citind cărțile din seria Oare de ce…? ai ocazia să înțelegi răspunsul la multe întrebări care probabil te-au frământat, cum ar fi Oare de ce… Burtica mea face gălăgie; Caii poartă potcoave; Castelele aveau șanțuri de apărare; Egiptenii au construit piramide; Grecii au construit temple; În Sahara este frig noaptea; Marea este sărată…. La toate aceste întrebări și multe altele veți găsi răspuns citind cărțile din seria OARE DE CE..?
Bojdeuca lui Ion Creangă
Bojdeuca lui Creangă este una dintre cele mai frumoase amintiri, locul unde poveștile au prins viață. Se află în cartierul Țicău, într-o zonă liniștită, plină de verdeață. De cum pășești pragul căsuței, te cuprinde dorul de copilărie, de momentele când citeam cu zâmbetul pe buze poveștile și amintirile lui Ion Creangă. Cel mai iubit povestitor român a locuit aici vreme de 18 ani, timp în care a sris întreaga sa operă „Amintiri din copilărie”, dar și numeroasele sale povești. Tot aici s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, care preț de o jumătete de an a și locuit în bojdeucă. La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că la căsuţa sa din Ţicău deţinea un număr foarte mare de pisici, peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viaţa sa, elocvent fiind numele dat unei din feline, Mărioara, după mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti. Bojdeuca „Ion Creangă” organizează anual patru sărbători devenite tradiţionale: 2 ianuarie – ziua înmormântării scriitorului, 1 martie – ziua de naştere a lui Ion Creangă, 14 – 15 aprilie – Zilele Bojdeucii – aniversarea inaugurării primului muzeu memorial literar din România şi 31 decembrie – ziua morţii scriitorului – „Colinde la Bojdeucă”. Bojdeuca „Ion Creangă” este cel mai vizitat muzeu din Iaşi, cu circa 100.000 de vizitatori anual, fiind o oglindă autentică a valorilor specifice româneşti, tradiţionale.
Vreau să trăiesc sănătos
Întotdeauna mulţi intre noi (oamenii) nu atrag atenţia asupra multor lucruri atât de mici, elementare, dar cu un rol foarte important în viaţa cotidiană, drept exemplu, am putea lua modul de a ne organiza timpul, de a ne alimenta, de a ne informa… Plantele medicinale sunt armele esentiale are medicinii naturiste. Datorită efectelor medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea oamenii le-au ales in scopul de a vindeca sau măcar ameliora diverse afectiuni. Natura se află intr-o continuă schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele străbat timpul.
De-a lungul timpului, s-au făcut numeroase studii clinice și cercetări pentru a înțelege interacțiunea și efectele ce au loc între plante și organismul nostru. În cadrul acestora, s-au descoperit tratamente pe bază de plante ce servesc ca remedii pentru boli. Fitoterapia este o ramură a medicinei naturiste. Mai precis, fitoterapia reprezintă o sursă de ameliorare și vindecare a bolilor prin utilizarea efectelor benefice ale plantelor medicinale. Plantele medicinale insa, nu se folosesc numai la ceaiuri, asa cum poate gresit ar intelege unii, ci au si alte intrebuințări, descoperite de cercetători, toate pentru binele ori confortul nostru, al oamenilor. În luna iulie invităm utilizatorii bibliotecii, să participe la discuțiile organizate în fiecare zi de joi, la ora 16.00, despre modul sănătos de viață. La prima ședință vom discuta despre plantele medicinale. Vă așteptăm!
Titus Știrbu la 75 ani
„Nu a fost, nici nu va fi
Un cântar ce-ar cântări,
Măsură de-a măsura
Dragostea de Ţara mea.”
(Titus Ştirbu)
Poetul Titus Ştirbu s-a născut la 3 iulie 1942 în satul Cenuşa, Floreşti în familia lui Grigore Ştirbu şi a Elizavetei Cenuşă. Titus Ştirbu este un scriitor mult îndrăgit şi apreciat cu deosebire de cititorii-copii. Umorul şi satira, râsul sarcastic şi ridiculizarea sunt imaginile de serviciu în poeziile poetului. Şi după cum defectele omeneşti – minciuna şi simularea, linguşirea, făţărnicia şi trădarea – îl însoţesc pe om în tot cursul vieţii, o parte din versurile iui Titus Ştirbu depăşesc vârsta copilăriei – „Motanul poliglot”(parodii), „Unu scriem, doi-în minte”(catrene vesele şi nu prea). Cărţile „Vai ce litere ghiduşe„, „Puişorii mamei„, „Pomul cu litere. Pomul cu cifre” şi „A venit un lup la şcoală” au fost premiate în cadrul Salonului Internaţional de carte pentru Copii şi Tineret, ediţiile din 2000,2007,2008 şi 2012.
Volumul de versuri „”Ce înseamnă-a fi om bun? a fost distins cu Diploma Uniunii scriitorilor din Moldova ca cea mai bună carte pentru copii a anului 2006. Acestea sunt numi doar câteva titluri de cărţi din cele peste treizeci şi cinci editate până în prezent: „Lenea – cucoană prinsă în capcană”, „Aţi văzut aşa portar?”,”Târgul din poiană”, „Poveste despre pâine”, „Zece poveşti şi doar una cu minciuni”… Titus Ştirbu este credincios şi statornic cititorului său: îi urmăreşte joaca, atitudinea faţă de prieteni; îl vrea de treabă, disciplinat şi devotat cărţii. Din numele cititorilor Vă dorim la mulți ani cu sănătate și realizări frumoase.
Ștefan – Vodă, domn viteaz
“Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare la statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoria fără giudeţiu. Amintrilea era om intreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie era meşter, unde era nevoie însuşi se viriea, ca vazându-l al săi, să nu să îndărăptieze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde biruia alţii, nu perdea nădejdea, ca ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui, şi feciorul său, Bogdan Vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum se tâmpla din pom bun, roadă bună iase. Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiiau toţi că s-au scăpatu de mult bine. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el incă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au agiunsu. Fost-au mai înainte de moartea lui Ştefan Vodă într-acelaşi anu iarna grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa niciodinioară şi decii preste vara au fostu ploi grele şi puhoaie de apă şi multă înecare de apă s-au făcut.” (Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)
