bibliotecă

Soarele – motorul vieții

Soarele este cea mai apropiată stea de Pământ și, totodată, cel mai mare obiect din Sistemul Solar. De-a lungul diametrului său ar putea fi înșirate 109 planete Pământ, în timp ce în interior ar încăpea 1.300.000. Unui avion de pasageri, la viteza de croazieră de 900 de kilometri pe oră, i-ar fi necesare 202 zile pentru a face un ocol complet al Soarelui. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinați de Soare și de aspectul său aparent divin, acesta fiind în centrul religiilor celor mai multe dintre vechile civilizații. Maiașii îl numeau Kinich Ahau, pentru civilizația din Valea Indusului era Surya, în Egiptul antic era cunoscut ca Ra, în timp ce pentru daci era Dzio.

Astăzi, însă, oamenii de știință știu că Soarele este una dintre miliardele de alte stele care formează galaxia Calea Lactee. Situat la o distanță de aproximativ 27.000 de ani-lumină de centrul galaxiei, Soarele, împreună cu întreg Sistemul Solar, completează o orbită în jurul centrului galactic într-o perioadă cuprinsă între 220 și 250 de milioane de ani. Deci, în urmă cu un an galactic, pe planeta noastră apăreau primii dinozauri. În 1610, Galileo Galilei își îndrepta micul telescop spre Soare și observa petele solare. De atunci, telescoapele s-au îmbunătățit considerabil, iar în ziua de azi cercetătorii utilizează instrumente special construite pentru observații solare. De asemenea, oamenii de știință îl țin sub observație și din spațiu, o flotă de telescoape spațiale fiind ațintite asupra Soarelui în fiecare moment. Toate acestea i-au ajutat pe astronomi să afle extrem de multe informații despre Soare.

Nu este cea mai strălucitoare stea

Văzut de pe Pământ, Soarele este extrem de strălucitor. Este atât de strălucitor încât, chiar și de la o distanță de 150 de milioane de kilometri, poate fi foarte dăunător pentru ochiul uman. În timpul zilei, Soarele este atât de strălucitor încât celelalte obiecte cerești devin, dacă nu imposibil, atunci destul de greu de observat. Soarele este de aproximativ  400 de mii de ori mai strălucitor decât Luna plină,  cel mai strălucitor obiect de pe cerul nocturn.

Soarele nu este, însă, cea mai strălucitoare stea din Galaxie. Pare așa, deoarece este foarte aproape de Pământ în comparație cu celelalte, dar strălucirea sa pălește pe lângă cea a altor stele. Rigil Kentaurus, una dintre cele trei componente ale stelei triple Alpha Centauri, cea mai apropiată de Soare, este de 1,5 ori mai strălucitoare. Sunt, însă, stele mai strălucitoare decât Rigil Kentaurus. Mult mai strălucitoare.

Steaua Pistol, spre exemplu, este de aproximativ trei milioane de ori mai strălucitoare decât Soarele. Dar există stele chiar și mai strălucitoare. Eta Carinae, este un sistem stelar cu o strălucire de cinci milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.

știința soarelui

Coroana solară este mai fierbinte decât suprafața

Astronomii estimează că în miezul Soarelui temperatura ajunge la 15 milioane de grade Celsius, destul ca hidrogenul să fuzioneze și să formeze heliu. Temperatura scade pe măsură ce crește distanța față de miez, astfel că la suprafață Soarele nu are „decât” o temperatură de aproximativ 5.500 de grade Celsius. Dincolo de suprafață, apare o problemă. Temperatura, în loc să scadă, așa cum ne-am aștepta, crește. Astfel că în coroană, ultimul strat al atmosferei solare, temperatura este de un milion de grade Celsius.

Cauza acestei temperaturi extreme a coroanei solare a rămas mult timp un mister. Acum, însă, noi dovezi observaționale  arată că responsabilă de acest ciudat fenomen ar fi multitudinea de minierupții care au loc la suprafață. Chiar dacă acestea sunt extrem de mici, prin comparție cu o erupție solară puternică, numărul lor mare (milioane în fiecare secundă) eliberează în coroană o cantitate enormă de căldură.„În ciuda faptului că sunt minuscule în comparație cu cele obișnuite, fiecare eliberează cam aceeași energie ca o bombă cu hidrogen de zece megatone. Milioane de aceste nanoerupții au loc în fiecare secundă pe Soare și, împreună, încălzesc coroana”, spune Jim Klimchuk, astronom la Goddard Space Flight Center în Greenbelt, Maryland, specializat în studiul Soarelui.

Soarele este o stea obișnuită, din secvența principală, în nucleul căreia hidrogenul este convertit în heliu prin procesul de fuziune nucleară, la fel ca și cele mai multe stele din Univers. Și totuși, Soarele este o stea specială. Este, până în prezent, singura în jurul căreia știm sigur că există o planetă pe care există viață.

bibliotecă

Bătrânul Nistru

În fiecare an, în ultima zi de duminică a lunii mai, conform Hotărîrii Parlamentului, în Republica Moldova este sărbătorită Ziua Nistrului. Fluviul Nistru – principala arteră acvatică a Republicii Moldova, joacă un rol vital în aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă, în asigurarea necesităţilor agriculturii, industriei şi, în general, în dezvoltarea durabilă a ţării. Concomitent, fluviul Nistru reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă a unor localităţi ale Ucrainei, inclusiv a regiunii Odesa, sursa ce determină existenţa unor zone umede de importanţă internaţională, precum şi starea ecosistemului Mării Negre. Nistru este cel mai mare după debit şi cel mai frumos corp de apă al Moldovei. Dar, datorită activităţii nechibzuite a omului, această arteră acvatică se confruntă cu cele mai grele, şi, probabil, cele mai tragice timpuri.

Din Carpați și până la Marea Neagră, Nistru curge când mai lin, când mai zbuciumat și joacă un rol vital în aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă, dar și în asigurarea producției agricole și industriale. De ziua națională a fluviului, vă prezint 10 curiozități .

  1. În vechime râul Nistru era numit Tiras.
  2. Râul are o lungime totală de 1.362 km.
  3. Pe teritoriul Moldovei fluviul se întinde pe 660 de km.
  4. Nistrul este cel mai mare râu din țară.
  5. Acesta are 25 de afluenți.
  6. Pe parcursul iernii, gheața de pe Nistru poate depăși grosimea de 20 de cm.
  7. Pe Nistru au fost construite 4 cetăți: Soroca, Hotin, Tighina și Cetatea Albă.
  8. Râul Nistru izvorăşte din Carpaţii Ucraineni, la peste 700 de metri deasupra nivelului mării.
  9. Nistrul reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă pentru mai multe localități din Moldova și Ucraina.
  10. Fluviul afectează direct starea ecosistemului Mării Negre.

Apa nu are granițe. Aproximativ 10 milioane de persoane din mai multe țări
consumă apă din rîul Nistru. Apa are calitate inferioară, iar noi trebuie să ne unim
eforturile pentru a o îmbunătăți.
Protejaţi natura! Protejaţi-vă viaţa!

bibliotecă

Tricolorul țării mele


Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii. Drapelul de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, îmbină vechiul însemn al Principatului Moldovei, capul heraldic de bour, cu cele trei culori ale drapelului României care, asemănător celor ale Andorrei și Ciadului deasemenea tricolore albastru-galben-roșu, pare a fi fost parțial inspirat din drapelul Franței. Drapelul Republicii Moldova diferă de cel românesc prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de 2:3 al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei Republicii Moldova pe culoarea galben. Drapele moldovenești au existat, cu certitudine, încă din timpul lui Bogdanvoievod al Moldovei, care în frunte cu steagurile sale și ale oștilor boierești a învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou. Sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), toate cele 24 ținuturi ale principatului Moldovei aveau, pe lângă drapelul domnesc, steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag moldovenesc datează din anul 1467. Diferite izvoare istorice atestă că în sec. XV-XIX erau cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile care au devenit naționale în sec. XIX

Călăreț purtător de steag moldovenesc, astfel cum este înfățișat în Chronica Hungarorum, în Bătălia de la Baia, 1467
Steagul moldovenesc la bătălia de la Obertyn. 1531

Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila crucială) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga un sceptru de aur.

bibliotecă

Poezii de Alexei Mateevic

Alexie (sau AlexeiMateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova.

Viața

Frumoasă nestatornicie,
Viaţă, pentru ce-mi eşti dată?
Mintea-mi tace, simţul ştie:
Viaţa-i pentru viaţă dată.
Frumoase-s toate-n lumea mare,
Căci ziditoru-n ea s-ascunde
Dar prin simţiri şi prin cântare
Lumina feţei Lui pătrunde.
Pe Dânsul a-L afla-n zidire
Ca-n carte voia a-i citi
Aceasta-i a vieţii menire:
În Dumnezeu a vieţui.

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Şi zarea arde-nflăcărată,
Atuncea inima îmi spune
Durerea ei nemângâiată.
Şi tot mă-nşel şi trag nădejde,
Că nu-i departe alinarea,
Dar mintea mea mă amăgeşte
Şi tot mai tare mă munceşte.

Nădejde nu găseşti în lume
Şi n-ai de ce nici să o caţi:
Ea numa-n suflete trăieşte
Şi doruri-n inimă trezeşte

Seara de vară

În cer albastru, răzleţiţi
Se plimbă nouri auriţi;
Pădurea învelită-n ceaţă
Se scaldă-n marea de roşaţă
Din asfinţit. Şi la răcoare
Se pleacă spicu-n dormitare,
in codri, — mare, înfocată –
S-arată luna. Şi deodată
S-aprinde-a stelelor lucire.
Domneşte pace, liniştire…
În suflet tainicele strune
Îmi cântă sfânta rugăciune.

bibliotecă

Mulți ani, Eugen Doga!

Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistri. Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, avînd o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică „Ștefan Neaga” (1951-1955) din Chișinău. Urmează apoi Colegiul muzical la viloncel, avîndu-l profesor pe italianul Pablo Baccini. Acesta l-a atras pe muzician în calitate de violoncelist la Orchestra Radio, încă din perioada studenției (1957-1962). După ce a fost paralizat la mîna stîngă, Doga a înțeles că nu mai poate reveni la violoncel, axîndu-se mai mult pe compoziție. Prima piesă de compoziție proprie, ”Floare dalbă de livadă” (1957), Eugen Doga o scrie pentru colega sa de la televiziune Maria Bieșu într-o singură zi. Din acea zi, toată muzica scrisă de Doga, a fost scrisă fără schițe, direct în original. Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează oficial în calitate de compozitor în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cîntece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet)

Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu care au creat cele mai frumoase lucrări. Este semnificativă contribuția lui Doga la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizînd coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întîiul și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; „Păsările tinereții noastre”; „Sfînta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a. În 1973, cu piesa sa ”Orașul meu” (Cîntec despre orașul meu), Eugen Doga a lansat-o ca interpretă de estradă pe Sofia Rotaru. Alături de Sofia Rotaru – Anastasia Lazariuc și Nadejda Cepraga s-au lansat în cariera sa cu peisele scrise de Doga.

Compozitorul trăiește mai mult izolat, iubește adevărul și totdeauna spune ceea ce crede, fără frică sau cuvinte murdare. Eugen Doga este un om de arta adevărat, care s-a dedicat muzicii în totalitate. Sănătate, realizări frumoase!

bibliotecă

„N-ar fi rău, să fie bine în țara asta”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !” – Ion Creangă, „Amintiri din copilărie” La 1 martie, se împlinesc 185 de ani de la naşterea lui Ion Creangă, scriitorul pentru „copii între 7 şi 90 de ani”, un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria poveştilor şi basmelor şi sale, cel mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat acest neam.

Cine a fost Ion Creangă?

Deși a fost cunoscut sub mai multe nume, în zilele noastre este cunoscut cel mai frecvent sub numele de Ion Creangă. În secolul al XIX-lea a fost o figură literară cunoscută, faimoasă pentru seria sa de povești cuprinse în volumul „Amintiri din copilărie”. De asemenea, Ion Creangă este faimos și pentru nuvelele, basmele și povestirile lui scurte. Contribuțiile sale literare principale au fost în genul de literatură fantastică și în literatura pentru copii. A scris și basme care erau văzute la acea vreme drept o capodoperă a limbajului român, datorită modului inedit prin care a încorporat folclorul local și aspecte ale realismului care au fost influențate și inspirate de multe dintre experiențele sale rurale.

Primii săi ani

În timp ce era la școală, a învățat să citească și să scrie în alfabetul chirilic alături de colegii săi. Putem spune că acest moment de început al vieții sale a fost principala sa inspirație în cariera de scriitor. După ce urmează cursurile școlii din sat, mama sa îl trimite la Broșteni la bunicul său, David Creangă. A urmat cursurile școlii din Broșteni până în 1950, iar apoi bunicul său la școala din Târgu Neamț unde a mers timp de 5 ani până în 1855. Aici el a fost înscris sub numele Ion Ștefănescu. În 1955, conform dorinței mamei sale care dorea să îl vadă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni, iar după desființarea sa urmează cursurile Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Profesor de școală


În 1860 Creangă s-a înscris la nou-înființata Universitate din Iași la Facultatea de teologie. În cei patru ani de școală petrecuți acolo a avut de-a face cu închiderea departamentului, dar a și întâlnit pe cineva care în cele din urmă i-a prezentat noi metode de predare a citirii și scrisului. Acea persoană era nimeni altul decât Titu Maiorescu. Aici Ion Creangă a devenit un promotor avid al ideilor lui Maiorescu despre reformele și modernizarea educației.

Creaţiile literare ale lui Creangă


Toamna anului 1875 este cunoscută și descrisă drept începutul său real în proza ​​fictivă odată cu
publicarea nuvelei sale „Soacra cu trei nurori”, a apărut în Octombrie a acelui an în revista Convorbiri Literare. În cadrul aceleiași reviste, Ion Creangă avea să mai publice 15 dintre lucrările sale de ficțiune, precum și cele 4 părți din „Amintiri din copilărie”. Această decizie de a scrie mai mult și de a-și publica cărțile a fost puternic influențată de prietenul său Mihai Eminescu. Era cunoscut atât printre prietenii, cât și printre colegi prin talentul său pentru povestire cât și abordarea sa laborioasă a procesului creativ al scrisului. Acest mod inedit de creație i-a fascinat pe prietenii săi, inclusiv pe Mihai Eminescu. Ion Creangă avea talent nu doar pentru ficțiune, ci a fost și un autor emergent în zona metodologiei educaționale și a ortografiei fonemice care a fost favorizată de clubul Junimea.

Creangă este cunoscut pentru multe dintre cele mai proeminente povești și nuvele ale sale. Ele au avut un impact puternic asupra stilului fantastic și asupra literaturii pentru copii. Chiar și poezia care se predă și se învață astăzi în școlile din România a fost influențată de Ion Creangă