
„Patimile după Iov” de Val Butnaru, este romanul-frescă ce ne lipsea şi pe care îl aşteptăm de mult. Subiectul se axează pe două dintre cele mai frământate secole prin care a trecut Basarabia – de la anexarea acestui teritoriu de către ruşi până în contemporaneitate (războiul de pe Nistru). Ucigătoarele zigzaguri ale istoriei – a doua răpire a sudului Basarabiei (1878), Primul Război Mondial şi rebeliunea bolşevică, 28 iunie 1940, al Doilea Război şi revenirea „tătarilor” pe tancuri etc. – trec prin fier şi sânge neamul Iovilor, ţărani avuţi din sudul Basarabiei. Acolada narativă cuprinde câteva generaţii ale acestei dinastii: de la stră-străbunicul Ioan Iov, „care a votat Unirea Principatelor în 1859”, până la ultimul vlăstar, Mitru, ziarist ce transmite ştiri pentru Europa Liberă în toiul luptelor cu separatiştii transnistreni, spune criticul Eugen Lungu.
„ Romanul e unul configurat cronologic cu exactitate: 28 iunie 1910 – 2 martie 1992. Pe parcursul cărții, la rampă ies pe rând cei din casa Iovilor și împreună cu ei, în fundal, este proiectată istoria Basarabiei. O saga familială și națională. Între sudul țării și Chișinău se zbuciumă acești oameni, cu dramele lor de familie mixtă. Între București și Moscova vibrează lumea pe care o populează. Stepa Bugeacului e un deșert al tătarilor. Legendele din sat mereu amintesc de tătarii care nu au plecat, ci stau pitiți pe undeva prin ierburi. Și tătarii vin, tot vin, se retrag și revin, mai nou pe tancuri cu stele roșii. Un fascinant sud al Basarabiei descoperi în acest volum, cu Ialpugul său miraculos, cu un spațiu mirific în care îți poți implanta rădăcinile. Există un dialog, mai degrabă o replică reușită și în forță dată cumva lui Gib Mihăiescu și lui Radu Tudoran care au creionat în literatura română un spațiu basarabean sudic și nistrean. Nistrul e la fel o limită, o graniță după care începe o lume necunoscută, plină de ceva care aduce frica și moartea. Reperăm o poveste și despre Moarte și Iubire, despre răzbunare, o vendetă între familiile satului. Bovarismul sentimental, dar și un bovarism al ideologicului de stânga macină aceste spirite. Toți vor ceva să schimbe, ceva să dreagă în viețile lor. Unii trăiesc cu patima pământului, alții se avântă spre orizonturile roșii ale vremurilor. Iar din baladele satului vine frica de invazia cotropitorilor: „tătarii vor năvăli”, Ne spune criticul literar, Maria Pilchin.