Călătoria unui card intelegent

La 7 septembrie curent Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a lansat Campania Fii destept! Ia un card inteligent la Biblioteca Municipală B.P. HASDEU care a durat până la 30 septembrie. În toate bibliotecile s-au petrecut lucruri frumoase de promovare a cardului, să vedem unele din ele

Origami- lumea artelor japoneze

Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de a îndoi și kami cu sensul de hârtie, deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata.
Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziții până la compoziții extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unități origami pentru a forma un poliedru, precum și reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul.

Arta orientala a carui nume in traducere din limba japoneza inseamana plierea hartiei si care a aparut odata cu inventarea hartiei in China antica.
Si daca stati sa va ganditi cu siguranta aceasta arta va este destul de cunoscuta, ca doar cu totii am pliat un avion, o barcuta si poate o solnita… Da acesta este origami, insa la nivel performant poate insemna adevarate sculpturi in hartie. Sunt artisti care pot lucra la plierea unui model pana la o saptamana pentru intruchiparea unui animal sau personaj fantastic.

In origami clasic realizarea obiectului incepe cu un patrat de hartie care este pliat si impaturit in diferite moduri pana la obtinerea produsului finit, fara a taia sau lipi. In origami modern, unii artisti au explorat posibilitatile plierii unui cerc, triunghi sau chiar banala foaie de caiet pentru a obtine modele mai spectaculoase sau au folosit taiat, lipit si pliat hartia pentru a obtine modele mai usoare si accesibile incepatorilor.
Magia origami consta in metamorfozarea hartiei care devine dintr-un material banal un obiect decorativ sau un personaj. Iar toata aceasta magie se petrece la vedere, prin respectarea regulilor de indoire si astfel un patrat de hartie plat devine un obiect tridimensional
 Cuvântul origami, de origine japoneză, însemnă “hârtie îndoită”. Modelele tradi’ionale japoneze includ flora şi fauna, dar în zilele noastre s-a ajuns până la exprimarea unor idei abstracte. Hârtia a fost pliată în China încă din secolul întâi al erei noastre, momentul când se presupune că a fost inventată hârtia. Chinezii au început să facă modele simple de origami, dar japonezii au dus arta la desăvârşire după ce hârtia a fost introdusă în jurul anului 600 în Japonia. În perioada Heian (794-1185), origami a fost folosită în religia şinto, ca obiecte de veneraţie, reprezentând simbolic spirite sau zeităţi. În era Meiji (1868-1912) plierea hârtiei era metodă educaţională în grădiniţele şi şcolile primare din Japonia, şi avea ca scop o anumită rafinare a gândurilor copiilor în direcţia înţelegerii relaţiei existente între un corp solid, concret, viu şi reprezentarea sa din hârtie. Akira Yoshizawa, cel mai influent şi prolific artist japonez de origami al secolului al XX-lea, este reponsabil de arta modernă a plierii hârtiei. Din anii ’30, acesta a realizat sute de modele inspirate din viaţa de zi cu zi. 

„Acolo unde femeile sunt regi”

Romanul începe cu o scrisoare a unei mame internate la un spital de psihiatrie din Anglia, pe nume Deborah, adresată fiului ei de 7 ani, Elijah.  Băiețelul se află de ceva timp în grija asistenților sociali și pretinde că în interiorul său se află un vrăjitor. El spune că toți cei care îl înconjoară suferă din cauza lui, pentru că „e plin de răutate” și nimeni nu poate să-l ajute. Nici măcar Mama, după ce la spital a auzit că „urlă ca un lup”. De atunci a schimbat mai multe case și a stat cu familii străine. Apoi din nou la centrul social. Acolo, Ricardo, unul din asistenți, i-a devenit bun prieten. După Mama, acesta era cea mai veche cunoștință a sa. Datorită lui, Elijah reușește să cunoască adevărata viață de familie. Ricardo îi găsește pe Nikki și Obi, un cuplu care a cunoscut tragedia pierderii unui nou-născut și a altor câteva sarcini, neștiind atunci că ea suferă de o boală a sângelui, ceea ce provoca eliminarea fătului înainte de termen. După ce au aflat acest lucru, au renunțat la încercările de a mai face un copil și au apelat la ideea de a adopta unul. Așa s-a întâmplat că s-au cunoscut cu Ricardo la un seminar, iar acesta l-a introdus în viața lor pe micuțul nigerian Elijah.

Obi și Nikki l-au îndrăgit din prima, chiar dacă au fost preîntâmpinați de către asistenți de tulburările frecvente cu care se confruntă băiatul. Pentru ei nu a contat gravitatea situației, de fapt nu s-au gândit prea mult, pentru că în viața lor, acesta era aidoma unei raze de soare, un soare așa cum numai în Nigeria poți vedea, „care strălucește tot timpul”. Imediat ce a început să locuiască cu ei, i-au oferit iubire necondiționată.

Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc. 

Bătălia cărților

Sunt cărți importante și sunt cărți bine scrise, pe care le citești cu tot sufletul. Din multe puncte de vedere, istoria literaturii poate fi împărțită în cărți care au schimbat ceva în societate, cărți necesare, și opere superb concepute, cărți care alină. Dacă primele au un ton serios și grav, celelalte sunt de cele mai multe ori supuse doar artei și legilor sale: nu caută să corecteze sau să repare, ci să cucerească și să ofere o bine-meritată pauză.

Și, din când în când, apar și cărți care reușesc să se situeze în ambele categorii. Romanul de debut al scriitoarei americane Angie Thomas se regăsește cu glorie în această companie selectă. Cartea a fost decernată cu numeroase premii, între care distincția Goodreads pentru cel mai bun roman de debut și cea mai bună carte Young Adult, dar și onoruri din partea American Library Association. De asemenea, „Ura cu care lovești” a primit premiile William C. Morris Award (Cel mai bun roman pentru tineri), Coretta Scott King Award (cel mai bun roman pentru tineri scris de un autor afro-american), Michael L. Printz Award (cel mai bun roman pentru tineri). Mai mult, cartea a fost inclusă pe lista lungă a National Book Awards, nominalizată la Carnegie Medal și câștigătoare a Deutscher Jugendliteraturpreis. Poate părea o listă cuprinzătoare de distincții, o enumerare peste care treci cu viteza fulgerului, dar ceea ce ea demonstrează este că romanul pe care ți-l recomandăm azi a câștigat inima criticilor și a cititorilor, dovedindu-se „frumos scris” și „necesar” în același timp. De ce? Sperăm să te convingem citind sceastă carte.

Oameni fericiți ce se respectă reciproc

Familia este cea mai elementară formă de organizare. Fiind prima comunitate de care se atașează un individ cât și prima autoritate sub care acesta învață să trăiască, familia este cea care stabilește valorile cele mai fundamentale ale unei societăț. Cu toate că fiecare familie constituie un colectiv ai cărui membri au drepturi egale, totuși părinții se deosebesc de copii prin faptul că primii conduc familia, pe când ceilalți primesc educația în familie.

Familia ar putea fi definită ca un grup de persoane care sunt legate între ele, dar este mai mult decât atât. Este o conexiune minunată, o experiență. Este o legătură incredibilă și de neșters – creată de mame, tați, surori, frați. Este un confort într-o lume plină de incertitudine. Este un umăr pe care să te sprijini. Este o sursă de inspirație. Este iubire și sprijin în momentele dificile. Este un sentiment cald care îți umple inima. Este minunat… și este necesar.