activităţi

12 aprilie – Ziua Mondială a Aviaţiei şi Cosmonauticii

Ziua Mondială a Aviaţiei şi Ziua Cosmonauticii sunt sărbătorite anual pe 12 aprilie, dată la care, în 1961, pilotul şi cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a devenit primul om care a ajuns în spaţiu,
Iuri Gagarin a devenit primul om din lume ajuns în spaţiu, pe 12 aprilie 1961, atunci când vehiculul său spaţial Vostok a efectuat pe orbită o rotaţie completă în jurul Terrei, călătorie care a durat o oră şi 48 de minute. Reuşita lui Gagarin a reprezentat un succes pentru programul spaţial sovietic, dar şi începutul unei noi ere a explorării în domeniu.

Cum au fost stabilite Ziua Cosmonauticii şi Ziua Mondială a Aviaţiei

Gherman Titov, care fusese rezerva lui Gagarin pentru programul Vostok 1, a sugerat ca data de 12 aprilie să fie declarată Ziua Cosmonauticii în Uniunea Sovietică. Sărbătoarea a căpătat caracter oficial pe 9 aprilie 1962, la aproape un an de la misiunea spaţială de succes.

Sărbătoarea a fost păstrată în Rusia după căderea regimului comunist. Ea îşi menţine caracterul oficial după ce Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului rus) a aprobat, pe 13 martie 1995, legea federală pentru „Zilele de glorie militară şi datele comemorative din Rusia”, dedicată victoriilor armatei şi sărbătorilor importante din ţară.

Ziua Cosmonauticii mai este celebrată şi în Polonia, unde este cunoscută ca Ziua Internaţională a Aviaţiei şi Cosmonauticii.

În 1968, participanţii la cea de-a 61-a conferinţă a Federaţiei Aeronautice Internaţionale au decretat ziua de 12 aprilie ca Ziua Mondială a Aviaţiei şi Astronauticii.

Ziua Mondială a Aviaţiei a fost proclamată la cea de-a 65-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe data de 7 aprilie 2011, cu cinci zile înainte de împlinirea a 50 de ani de la performanţa istorică a lui Gagarin.

Cum este celebrată reuşita lui Iuri Gagarin

Ceremoniile de Ziua Cosmonauticii încep la statuia lui Iuri Gagarin din oraşul Koroliov, situat în regiunea Moscova. Participanţii se opresc apoi în Piaţa Roşie din Moscova, unde vizitează mormântul cosmonautului. Festivităţile continuă pe Alea Cosmonauţilor, unde există un monument dedicat lui Iuri Gagarin. Următoarea oprire are loc la Monumentul Cuceritorilor Spaţiului, construit în 1964. Aici se află şi Muzeul Memorial al Cosmonauticii, dedicat explorării spaţiului. Instituţia a fost deschisă pe 10 aprilie 1981, la aproape 20 de de ani de la zborul lui Gagarin.

Ultimul popas este la Cimitirul Novodevicii, unde este înmormântat cosmonautul Pavel Belaiaiev.

Din 2001, evenimentul mai este marcat prin sărbătoarea internaţională „Noaptea lui Iuri”, cunoscută şi sub numele de „Petrecerea spaţială mondială”. Aceasta este marcată în numeroase ţări de pe glob, printre care Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Polonia, România, Australia, Canada şi Rusia.

„Noaptea lui Iuri”, care se desfăşoară atât în mediul online, cât şi în numeroase instituţii, combină distracţia cu cercetarea, iar evenimentele dedicate primului zbor în cosmos au loc la centrele NASA, muzee, planetarii, şcoli, baruri, cluburi de noapte. Invitaţii la evenimente sunt încurajaţi să poarte costume cu tematică pentru a contribui la atmosfera festivă, iar operele artistice cu specific spaţial sunt puse în centrul atenţiei.

La data de 12 aprilie 1961, Iurie Gagarin a devenit primul om, din întreaga lume, care a ajuns in spațiu, atunci când vehiculul sau spațial, Vostok, a efectuat o rotație completă în jurul Terrei, care a durat o oră și 48 de minute. Această reușită a reprezentat un real succes atât pentru programul spațial sovietic cat și începutul unei noi ere a explorării în domeniu.
activităţi

7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătăţii

Ziua Mondială a Sănătăţii este marcată începând cu 7 aprilie 1950, inţiind, totodată, şi fondarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În fiecare an subiectele acestui eveniment sunt diferite şi reflectă un domeniu prioritar ce prezintă motive de îngrijorare pentru OMS.

În ultimii 50 de ani, marcarea Zilei mondiale a sănătăţii a scos în evidenţă aspecte importante legate de sănătate, cum ar fi sănătatea mintală, îngrijirea mamelor şi a copiilor, dar şi schimbările climatice cu repercusiuni asupra sănătăţii. Sărbătoarea este marcată de activităţi care se extind dincolo de ziua în sine şi servesc drept ocazie de a concentra atenţia mondială asupra acestor aspecte importante ale sănătăţii globale.

Cu ocazia Zilei mondiale a sănătăţii, OMS face apel la acţiuni de eliminare a inechităţilor în materie de sănătate, ca parte a unei campanii globale de-a lungul unui an, pentru a aduce oamenii împreună şi de a construi o lume mai corectă şi mai sănătoasă. Campania evidenţiază principiul constituţional al OMS conform căruia „obţinerea celui mai înalt standard de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărei fiinţe umane fără deosebire de rasă, religie, credinţă politică, condiţie economică sau socială”.

„Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveşte întreaga societate. Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.”

bibliotecă

2 Aprilie-Ziua internaţională a cărţii pentru copii

Începând din 1967, cu ocazia aniversării scriitorului Hans Christian Andersen, la 2 aprilie, este celebrată Ziua internaţională a cărţii pentru copii, cu scopul de a insufla plăcerea de a citi şi pentru îndreptarea atenţiei către cărţile pentru copii.

Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este
îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă. O carte îl trimite la alte
cărţi şi toate împreună formează bază puternică şi de durată a culturii unui copil. Cartea,
nu doar dezvoltă vocabularul, ci ea ne face să fim mai buni , ne ajută să trecem mai uşor
peste greutăţile vieţii , ne întăreşte.

Citiți împreună cu copilul

  • Transformaţi lectura într-o activitate zilnică.
  • Citiţi-i copilului înainte de culcare.
  • Distraţi-vă. Copiii care iubesc cărţile învaţă să citească mai repede. Lectura poate deveni o activitate specială pentru dvs. şi pentru copil.
  • Comentaţi imaginile. Nu este necesar să citiţi cartea, ca să puteţi povesti istorioara. Copiii mai mici de 18 luni întâlnesc dificultăţi în înţelegerea ilustraţiilor complicate, pe care adesea maturii le decodifică foarte uşor.
  • Căutați cărţi cu desene simple pentru copiii de vârstă fragedă. Primele cărţi pot conține câte un desen pe o singură pagină. Fotografiile trebuie să fie mari, deoarece devin obiect de interes pentru micuţi.
  • Lăsaţi copilul să răsfoiască paginile. Pentru bebeluși sunt indicate cărţile cu file groase.
  • Arătaţi-i copilului coperta. Explicaţi-i despre ce este cartea.
  • Învioraţi textul. Vorbiţi pe voci diferite, gesticulaţi în timp ce citiţi.
  • Adresați întrebări despre carte.
  • Lăsaţi copilul să adreseze întrebări despre text. Chiar şi cei mai mici copii pot memoriza unele secvenţe din text.

Cartea, prietena oricărui copil !
“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită , gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită mâinilor mele,
Care te-au deschis.”
(T. Arghezi)

bibliotecă

27 martie 1918 – Ziua Unirii Basarabiei cu România


În urmă cu 103 ani, Basarabia s-a unit cu România pe 27 martie. La Sfatului Țării din Chișinău, în ședința din 27 martie 1918, rezoluția Blocului Moldovenesc a fost citită și votată declarația de Unire.
Sub conducerea lui Ion Inculeț și beneficiind de un curent prounionist, Sfatul Țării votează Unirea cu România cu 86 de voturi pro, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Condițiile pentru înfăptuirea Unirii constau în efectuarea unei reforme agrare și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.

„Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost acel cazan unde au fiert și s-au topit toate acele elemente, din care s-a născut poporul român. Noi nu avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră”, spunea Constantin Stere în 1918.

Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

  1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român;
  2. Basarabia avea să-și păstreze autonomia provincială, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot universal, egal, direct și secret;
  3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
  4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
  5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate de parlamentul român numai cu acordul reprezentanților locali;
  6. Drepturile minorităților din Basarabia urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de reprezentanți proporțional cu populația regiunii;
  9. Toate alegerile din Basarabia aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție;
  11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.
Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918
bibliotecă

Ziua internațională a poeziei-21Martie

Ziua internațională a poeziei este marcată anual la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO în 1999.

„Ziua internaţională a poeziei” are ca scop principal susținerea creaţiei poetice, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă a sensibilității și frumosului interior. Poezia trebuie promovată în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identității unei societăți.

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. De asemenea este un testament în versuri, fără timbre fiscale, este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele fiind ciripitul inimii. Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor și a legităților fixe. Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice. Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durearea într-o rimă

Grigore Vieru susține ”Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.”

activităţi

Alecu Russo-202 ani de la naștere

Alecu Russo (n. 17 martie1819, Chișinău, Imperiul Rus – d. 5 februarie1859, Iași, Principatele Unite) a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român

Alecu Russo - Foto01.JPG

Opera literară

  • Cântarea României (1850).
  • Amintiri.
  • Iașii și locuitorii lui în 1840.
  • Palatul lui Duca Vodă.
  • Decebal și Ștefan cel Mare.
  • Piatra Teiului.
  • Stânca Corbului.

Cronologie

  • 17 martie 1819 – Se naște Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat pe valea Răutului , în Basarabia, Prodăneștii Vechi.
  • 1829 – Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveția, la Institutul lui François Naville de la Vernier, unde învață limbile franceză și germană.
  • 1836 – Tânărul Russo scrie poemele La mort d’Alibaud și Epitaphe d’Alibaud în limba franceză. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereușind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedește un revoltat, cu un deosebit simț al dreptății și al egalității, un liberal în gândire, fiind, mai apoi, ideologul mișcării revoluționare de la 1848 din Moldova.
  • 1839 – Se întoarce în Moldova, probabil la moșia de la Negrișoasa, în ținutul Bistriței, unde tatăl său arendase niște pământuri. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ținuturile Neamțului, intrând în contact cu frumusețea folclorului, cu peisajul românesc. Acestea toate, călătorii și impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului.
  • 1840 – Se stabilește la Iași, în urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri și de locuitori, Alecu Russo scrie Iașii și locuitorii lui la 1848 (în franceză).
    • Scrie Studie naționale, lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Alecsandri.
  • 1841 – Domnitorul Mihail Sturdza îi încredințează un post de funcționar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamț.
  • 1845 – Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambițioasă și Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național.
    • La Mânjina, moșia lui C. Negri, face cunoștință cu mai mulți intelectuali progresiști munteni, printre care și Nicolae Bălcescu.
  • 1846 – Se reprezintă la Iași Băcălia ambițioasă și, apoi, Jicnicerul Vadră.
    • Apare în Albina Românească articolul Critica criticii, un studiu programatic în spiritul Introducțiunii de la Dacia literară.
    • În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră, Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846, publicat postum de Al. Odobescu.
  • 1847 – Scrie articolele Poezia populară și Decebal și Ștefan cel Mare, publicate postum în Foaia societății pentru literatură și cultură română din Bucovina.
    • După încercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului.
  • 1848 – Participă la mișcarea revoluționară din Moldova alături de V. Alecsandri; în urma eșecului acesteia, Russo pribegește mai întâi în Ardeal, pentru ca apoi să se stabilească la Paris.
  • 1850 – Apare în România Viitoare, revistă politică a românilor exilați la Paris, Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic” (Nicolae Iorga). +
  • 1851 – Se întoarce în țară; publică în Zimbrul scriere Studie moldoveană sub pseudonimul Terenție Hora. +
  • 1855 – După o absență mai lungă în publicistică, Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Adept al unui conservatorism literar și lingvistic, fără a fi potrivnic influențelor apusene, înverșunat critic al „restauratorilor“ limbii, al latiniștilor și al „ardelenismului“, Alecu Russo vede evoluția limbii și a literaturii române cu o cumpănită gândire, ținând seama de tradiție: „Dacă este ca neamul român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și la obiceiurile pământului, unde sunt ascunse încă și formele și stilul; și de aș fi poet, aș culege mitologia română, care-i frumoasă ca și cea latină și greacă; de aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aș fi gramatic, aș călători pe toate malurile românești și aș culege limba“. +
    • Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).
  • 1859 – A murit de tuberculoză și este înmormântat la Biserica Bărboi din Iași.