Oare de ce…?

bc892-sCitind cărțile din seria  Oare de ce…? ai ocazia să înțelegi răspunsul la multe întrebări care probabil te-au frământat, cum ar fi  Oare de ce… Burtica mea face gălăgie; Caii poartă potcoave; Castelele aveau șanțuri de apărare; Egiptenii au construit piramide;  Grecii au construit temple; În Sahara este frig noaptea; Marea este sărată…. La toate aceste întrebări și multe altele veți găsi răspuns citind cărțile din seria OARE DE CE..?

Anunțuri

Titus Știrbu la 75 ani

4d167fda69f2702d2d2c7f0081a173b6 Titus-Stirbu__Pomul-cu-litera__9975-103-80-0-785334224410

„Nu a fost, nici nu va fi
Un cântar ce-ar cântări,
Măsură de-a măsura
Dragostea de Ţara mea.”
(Titus Ştirbu)

Poetul Titus Ştirbu s-a născut la 3 iulie 1942 în satul Cenuşa, Floreşti în familia lui Grigore Ştirbu şi a Elizavetei Cenuşă. Titus Ştirbu este un scriitor mult îndrăgit şi apreciat cu deosebire de cititorii-copii. Umorul şi satira, râsul sarcastic şi ridiculizarea sunt imaginile de serviciu în poeziile poetului. Şi după cum defectele omeneşti – minciuna şi simularea, linguşirea, făţărnicia şi trădarea – îl însoţesc pe om în tot cursul vieţii, o parte din versurile iui Titus Ştirbu depăşesc vârsta copilăriei – „Motanul poliglot”(parodii), „Unu scriem, doi-în minte”(catrene vesele şi nu prea). Cărţile „Vai ce litere ghiduşe„, „Puişorii mamei„, „Pomul cu litere. Pomul cu cifre” şi „A venit un lup la şcoală” au fost premiate în cadrul Salonului Internaţional de carte pentru Copii şi Tineret, ediţiile din 2000,2007,2008 şi 2012.
Volumul de versuri „”Ce înseamnă-a fi om bun? a fost distins cu Diploma Uniunii scriitorilor din Moldova ca cea mai bună carte pentru copii a anului 2006. Acestea sunt numi doar câteva titluri de cărţi din cele peste treizeci şi cinci editate până în prezent: „Lenea – cucoană prinsă în capcană”, „Aţi văzut aşa portar?”,”Târgul din poiană”, „Poveste despre pâine”, „Zece poveşti şi doar una cu minciuni”… Titus Ştirbu este credincios şi statornic cititorului său: îi urmăreşte joaca, atitudinea faţă de prieteni; îl vrea de treabă, disciplinat şi devotat cărţii. Din numele cititorilor Vă dorim la mulți ani cu sănătate și realizări frumoase.

Rucsacul de vacanță

20170602_17512720170606_161722

 

 

„Urăsc vacanța asta!“ ii spunea cu patos o adolescentă alteia, având o privire tristă. Stăteau pe o bancă, în parc, si cea revoltată și-a aprins o tigară, gest care venea cumva să intarească greutatea spuselor. Vacanța de vară este atât de așteptată de fiecare, dar când incepe, aduce cu ea, pe langă bucurie, vise, dorințe, promisiuni, si o trăire de gol, de tristețe, de așteptare, ceva necunoscut, incontrolabil. In cursul anului școlar, timpul e clar delimitat: orele de la școala, orele de acasă, orele cu prietenii, și fiecare oră are semnificația, încărcatura ei emoțională. „Ce fac astăzi?”este întrebarea care incepe să devină apăsătoare dupa primele săptămâni de vacantă, cu această întrebare se confruntă și parinții. Lipsa unui program zilnic, chiar și de vacantă, inseamnă și lipsa unor repere temporale, a unor provocări, responsabilități, satisfacții etc. Un program oferă stabilitate, ordine, utilitate, și de ce nu, un sentiment securizant, de genul “totul este sub control”. În ajutorul copiilor și părinților vin cele 27 filiale ale BM „B.P. Hasdeu” cu Programul Estival Rucsacul de vacanță.  De luni  până joi copii pot găsi ocupații după interes.

Zi de vară

                    de George Topârceanu

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Duminica Tomii- Paștele Blăjinilor

toman1

Care este originea şi semnificaţia sărbătorii Paştele Blajinilor?   De fapt, Paştele Blajinilor nu poate fi numită sărbătoare, e o necesitate a noastră, o împlinire a poruncii lui Dumnezeu care spune să ne cinstim părinţii ca să ne fie bine pe pământ. În perioada Postului Mare, dacă pleca cineva în veşnicie, era petrecut degrabă la cimitir, de multe ori chiar şi fără preot, ca să nu strice atmosfera deosebită de pocăinţă în Postul Mare. După Paşti, o săptămână nu se mergea la cimitir, se făcea slujbă în toată ziua, cu batere de clopote, cu bucurie. Numai după duminica Tomei, în care îl sărbătorim pe Sf. Apostol Toma, luni sau marţi, ne ducem cu bucurie la cei fericiţi, trecuţi în lumea de dincolo. Paştele Blajinilor asta înseamnă – fericire.

Despre această veche tradiţie de Paştele Blajinilor, despre care etnologii spun că ar avea rădăcini încă din timpurile precreştine, fiind preluate şi unele elemente de mitologie specifice altor culturi şi popoare, s-au scris multe lucrări de specialitate. Interesant este romanul „Paştele blajinilor” al scriitorului Mihail Sadoveanu, care ilustrează atât de bine obiceiurile acestei zile în ţinuturile Moldovei.

Chișinăul citește ,,Tunica portocalie”

Fiind unicul copil al unei familii de intelectuali de țară din Câmpia Sorocii, Lucreția Bârlădeanu a fost răsfățată de soartă, tot timpul a făcut ceea ce și-a dorit, ce a iubit. Dragostea de carte a prins-o de la părinți. De mică îi plăceau satul și oamenii lui- de aceea rar se întâmpla nuntă la care să nu stee  pe lângă mireasă și nici înmormântare la care să nu se țină de sicriu. Era la curent cu orice eveniment din sat. Pădurea de la Nistru…Câtă bucurie îi provocau escapadele spre acest tărâm! Asculta ciripitul păsărilor, fugea la izvor să bea apă pe săturate, culegea și gusta din pomușoarele dăruite de pădure.  Despre multe lucruri interesante au discutat elevii de la Școala profesională nr. 4, împreună cu autoarea cărții ,,Tunica portocalie”, carte care este propusă spre lectură în cadrul Programului – Chișinăul citește. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. Lucreția Bârlădeanu este adepta scriiturii scurte și concise. Este conștientă că generația nouă de cititori, dar și cea mai experimentată, este prinsă într-o mulțime de activități, iar timpul dedicat lecturii devine tot mai puțin. Tinerii au confirmat faptul, că cartea se citește ușor, este interesantă. Cei care n- au împrumutat cartea, îi așteptăm.