Moldova

24 Ianuarie – Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Procesul a început odată cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

bibliotecă

Descoperim Moldova

orheiul_vechi_trebujeni_moldova_monastery_31-1024x682La 27 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Suveranitate, pe data de 23 iunie 1990, Republica Moldova a reuşit să evolueze de la cea mai neexplorată ţara din Europa, la o destinaţie interesantă si complexă, iar in aceste două decenii a construit un brănd turistic original, prin care a obţinut o binemeritată vizibilitate internaţională.Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurător. Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: „arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); „activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedintă, pentru distracţie, odihnă, imbogaţirea experienţei si culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi si de schimbare a mediului inconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comertului, industriei si al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Obiective turistice ale ospitalitatii moldave

*Beciurile Subterane Cricova si Milestii Mici, Vinariile Basarin si Purcari, Rezervatia cultural-naturala „Orheiul Vechi”, Cetatea Tighina, Manastirile Tipova si Japca, Cimitirul Sfantul Lazar din Chisinau, denumit si Doina.