Ușile deschise așteaptă

  Aici E biblioteca mea ,20170519_181625 a ta, a lor , a tuturor. E biblioteca unde poți reveni mereu. Pentru că ne plac familiile unite, active, creative, invităm pe toți copiii, alături de părinții lor, la Atelierul de creație „Miniart pentru pici”. Creativitatea este un proces de învățare aparte, în care copiii au posibilitatea să-și descopere pasiunile, să ia decizii și să se exprime liber. Cum să facem astfel, încât să trăim fără să ne îmbolnăvim, fără să pierdem calitatea vieţii, concomitent, să muncim eficient, să ne dezvoltăm şi să primim de la viaţă maximum de energie? Sănătatea nu se poate oferi cuiva în dar, nu se poate cumpăra, nici chiar să o moştenim nu e posibil – ea trebuie doar păstrată. Trebuie să învăţăm să trăim în lumea aceasta în armonie, neaducându-ne daune nici nouă, nici mediului înconjurător.  Vă invităm să discutăm împreună cu membrii serviciului „Viaț@sănătoasă”, despre un stil de viață sănătos. Tehnologia a avansat atât de mult încât este prezentă peste tot în viața noastră și nu există aproape niciun loc de pe glob unde să nu fi pătruns acest trend important al ultimelor două secole. Tastatură, ecran, mouse, internet, site-uri , web… sunt numai o parte din ce învață persoanele de vârsta a treia în cadrul serviciului „ProSenectute IT”. Serviciul „ iCAN pentru o carieră de succes” se adresează celor care fac primii pași în online, care vor să își dezvolte aptitudinile digitale și să fie pregătiți pentru cerințele pieții muncii din era digitală.Dacă aş fi pusă în situaţia de a-i explica unui copil de ce e bine să citească, i-aş spune că „lectura îi pune mintea în mişcare.” Împreună cu  cei mici și măricei descoperim o cheie care descuie multe usi. Se poate intampla să nu poți deschide unele dintre ele, dar fără sa treci prin acest labirint numit “lectură” nu ai nici măcar șansa de a o putea face.  Serviciul „Citești și crești ca în poveste ” ne ajută să găsim cheia fermecată a lecturii.

În biblioteca mea poți descoperi persoalități, poți participa la discuții, oră de lectură, concursuri, instruiri.  Puteți consulta fondul de carte  care conține 41419 documente, din ele  23357 în limba română. Anul acesta împlinim 57 de ani de la deschidere (1961). Vă așteptăm cu drag.

Reclame

Omul cu cele mai multe doruri…

Ion DruţăIon Drută s-a născut la 3 septembrie 1928 în satul Horodişte raionul Donduşeni. A lucrat la ziarele “Ţăranul sovietic”. “Moldova socialistă” şi la revista “Femeia Moldovei”. Primul volum de schiţe şi nuvele, “La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă şi de romanele “Frunze de dor”, “Povara bunătăţii noastre”. În anul 1969 se stabileşte cu traiul la Moscova, publicînd şi în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică şi dramaturgie.
La iniţiativa lui Ion Druţă este înălţat, lîngă Soroca, monumentul Poetului Anonim, numit “Lumînarea Recunoştinţei” (2004).
Este decorat cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă (1960), Ordinul Lenin (1988), Ordinul Republicii (1993).
Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldoveneşti pentru romanul “Balade din cîmpie” şi nuvela “Ultima lună de toamnă” (1967). În anul 1988 i se conferă titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească .
Membru de Onoare al Academiei Române (1990). Membru activ al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992). Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Moldova (1999).
Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii (2008).

,,Când rândunica îşi face cuibul, când drumul prinde a toarce cărăruşe, când mugurul îşi desface din faşă podoaba lui verde, atunci vine să mă vadă copilăria. Vine încet, numărându-şi paşii, ca să îi pară drumul mai scurt. Vine cu o nuieluşă subţioară, smulsă de tata din gard, căci drumeţului multe i se întâmplă. Vine cu basmaua mamei aşezată în jurul gâtului – vântul e vânt şi niciodată să nu îi dai crezare.” (romanul ,,Horodiște”)

Camil Petrescu, romancier, dramaturg…

Citat-Camil-Petrescu-638x338

Camil Petrescu s-a născut la București, la 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957 . Este fiul lui Camil și al Anei Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doica din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfîntul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude”, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P. P. Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”Între 1916-1918 participă ca ofiţer în primul război mondial, experienţa trăită acolo regăsinduse în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, însă cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german îşi va pierde auzul la o ureche, fapt care îl va marca toată viaţa, după cum îşi notează în jurnal „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat…Sunt exclus de la toate posibilităţile vieţii…Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămân vecinic absent. În 1918, va fi eliberat din lagărul german, revenind la Bucureşti. Din anul 1920, participă la şedinţele cenaclului „Zburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. În 1933, publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european „Patul lui Procust”. În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rezista doar zece luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române. Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti. Astfel încât masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu „Un om între oameni” rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică”, pe motiv că cel care a fost un romancier, dramaturg, nuvelist, doctor în filozofie şi poet, Camil Petrescu îmbrăţişase principiile realismului socialist şi devenise unul dintre susţinătorii regimului comunist.

O , brad frumos

20171207_155420

Una dintre cele20171208_160425 mai îndrăgite tradiţii ale Crăciunului este, fără îndoială, împodobirea bradului: cu luminiţe, globuri, beteală, bomboane şi o stea vestitoare a Naşterii Domnului în vârf. Dar oare de ce decorăm bradul de Crăciun? Cum am ajuns să avem un astfel de obicei? Iată câteva versiuni oferite de istorie.  Obiceiul este foarte vechi şi porneşte încă de la vechii egipteni. Aceştia îşi împodobeau casele cu frunze de palmier, în ziua solstiţiului de iarnă. Obiceiul a fost împrumutat şi modificat de către romani, care au început să folosească brazi în locul frunzelor de palmier, pentru că ei credeau în magia copacilor care erau în permanenţă verzi. Ei au văzut în brazi simbolul vieţii şi un semn sigur că soarele şi primăvara se vor reîntoarce curând. O legendă creştină spune că în noaptea Naşterii Mântuitorului, flora, fauna şi toate creaturile vii, au venit la Bethlehem cu daruri. Micul brad nu avea însă niciun cadou şi era atât de obosit încât nu a putut să ţină piept copacilor mai mari care l-au împins în spate pentru a-l ascunde vederii. Dar atunci, unui înger din apropiere i s-a făcut milă şi a comandat unui mănunchi de stele să vină să se aşeze pe ramurile delicate ale brăduţului. Când pruncul Iisus a văzut frumosul brăduţ luminat, a zâmbit şi l-a binecuvîntat, îndemnând ca din acel moment brazii să fie împodobiţi cu lumini, în perioada Crăciunului, pentru a fi pe placul copiilor. Împreună cu copiii de la Centrul Comunitar Viitorul am confecționat brazi din materiale reciclabile.

La mulți ani, Spiridon Vangheli

media_14342785202110840020170613_102821

Vangheli Spiridon (14.6.1932, Grinăuţi, Bălţi). Prozator, poet, traducător şi editor. Absolveşte şcoala primară din comuna natală. Clasele următoare le face în oraşul Bălţi şi în comuna Pelinia. Cărţile lui Spiridon Vangheli au fost traduse în zeci de limbi, iar Guguţă este îndrăgit de milioane de copii din China, Japonia, SUA, Finlanda, Italia . Printre cărţile semnate de scriitor sunt „Băieţelul din coliba albastră”, „Isprăvile lui Guguţă”, „Ministrul bunelului”, „Guguţă – căpitan de corabie”, „Steaua lui Ciuboţel”, „Pantalonia, ţara năstruşnicilor”, „Copii în cătușile Siberiei” etc.
Nu poţi să scrii pentru cei mici, dacă eşti gol pe dinăuntru. Trebuie să ai copilul în suflet, să ştii să te înalţi la nivelul lui. Literatura pentru copii este o mare algebră în care trebuie să te apropii de pici şi să nu-i duci în eroare. Cartea trebuie să aibă acţiune, să fie captivantă şi să schimbe unghiurile de vedere. Ea trebuie să fie interesantă şi pentru cei mari. Eu nu hrănesc copiii cu rămăşiţele de la masa mea, eu le dau tot ce am mai bun, iar ei îmi răspund cu aceeaşi dragoste . (S. Vangheli)

Împreună cu picii de la Grădinița nr. 103 la cei 85 de ani, îi urăm sriitorului îndrăgit sănătate, cărți solicitate, numai bine.