Camil Petrescu, romancier, dramaturg…

Citat-Camil-Petrescu-638x338S-a născut la București, la 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957 . Este fiul lui Camil și al Anei Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doica din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfîntul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude”, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P. P. Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”Între 1916-1918 participă ca ofiţer în primul război mondial, experienţa trăită acolo regăsinduse în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, însă cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german îşi va pierde auzul la o ureche, fapt care îl va marca toată viaţa, după cum îşi notează în jurnal „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat…Sunt exclus de la toate posibilităţile vieţii…Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămân vecinic absent. În 1918, va fi eliberat din lagărul german, revenind la Bucureşti. Din anul 1920, participă la şedinţele cenaclului „Zburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. În 1933, publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european „Patul lui Procust”. În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rezista doar zece luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române. Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti. Astfel încât masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu „Un om între oameni” rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică”, pe motiv că cel care a fost un romancier, dramaturg, nuvelist, doctor în filozofie şi poet, Camil Petrescu îmbrăţişase principiile realismului socialist şi devenise unul dintre susţinătorii regimului comunist.

Reclame

O , brad frumos

20171207_155420

Una dintre cele20171208_160425 mai îndrăgite tradiţii ale Crăciunului este, fără îndoială, împodobirea bradului: cu luminiţe, globuri, beteală, bomboane şi o stea vestitoare a Naşterii Domnului în vârf. Dar oare de ce decorăm bradul de Crăciun? Cum am ajuns să avem un astfel de obicei? Iată câteva versiuni oferite de istorie.  Obiceiul este foarte vechi şi porneşte încă de la vechii egipteni. Aceştia îşi împodobeau casele cu frunze de palmier, în ziua solstiţiului de iarnă. Obiceiul a fost împrumutat şi modificat de către romani, care au început să folosească brazi în locul frunzelor de palmier, pentru că ei credeau în magia copacilor care erau în permanenţă verzi. Ei au văzut în brazi simbolul vieţii şi un semn sigur că soarele şi primăvara se vor reîntoarce curând. O legendă creştină spune că în noaptea Naşterii Mântuitorului, flora, fauna şi toate creaturile vii, au venit la Bethlehem cu daruri. Micul brad nu avea însă niciun cadou şi era atât de obosit încât nu a putut să ţină piept copacilor mai mari care l-au împins în spate pentru a-l ascunde vederii. Dar atunci, unui înger din apropiere i s-a făcut milă şi a comandat unui mănunchi de stele să vină să se aşeze pe ramurile delicate ale brăduţului. Când pruncul Iisus a văzut frumosul brăduţ luminat, a zâmbit şi l-a binecuvîntat, îndemnând ca din acel moment brazii să fie împodobiţi cu lumini, în perioada Crăciunului, pentru a fi pe placul copiilor. Împreună cu copiii de la Centrul Comunitar Viitorul am confecționat brazi din materiale reciclabile.

La mulți ani, Spiridon Vangheli

media_14342785202110840020170613_102821

Vangheli Spiridon (14.6.1932, Grinăuţi, Bălţi). Prozator, poet, traducător şi editor. Absolveşte şcoala primară din comuna natală. Clasele următoare le face în oraşul Bălţi şi în comuna Pelinia. Cărţile lui Spiridon Vangheli au fost traduse în zeci de limbi, iar Guguţă este îndrăgit de milioane de copii din China, Japonia, SUA, Finlanda, Italia . Printre cărţile semnate de scriitor sunt „Băieţelul din coliba albastră”, „Isprăvile lui Guguţă”, „Ministrul bunelului”, „Guguţă – căpitan de corabie”, „Steaua lui Ciuboţel”, „Pantalonia, ţara năstruşnicilor”, „Copii în cătușile Siberiei” etc.
Nu poţi să scrii pentru cei mici, dacă eşti gol pe dinăuntru. Trebuie să ai copilul în suflet, să ştii să te înalţi la nivelul lui. Literatura pentru copii este o mare algebră în care trebuie să te apropii de pici şi să nu-i duci în eroare. Cartea trebuie să aibă acţiune, să fie captivantă şi să schimbe unghiurile de vedere. Ea trebuie să fie interesantă şi pentru cei mari. Eu nu hrănesc copiii cu rămăşiţele de la masa mea, eu le dau tot ce am mai bun, iar ei îmi răspund cu aceeaşi dragoste . (S. Vangheli)

Împreună cu picii de la Grădinița nr. 103 la cei 85 de ani, îi urăm sriitorului îndrăgit sănătate, cărți solicitate, numai bine.

Rucsacul de vacanță

20170602_17512720170606_161722

 

 

„Urăsc vacanța asta!“ ii spunea cu patos o adolescentă alteia, având o privire tristă. Stăteau pe o bancă, în parc, si cea revoltată și-a aprins o tigară, gest care venea cumva să intarească greutatea spuselor. Vacanța de vară este atât de așteptată de fiecare, dar când incepe, aduce cu ea, pe langă bucurie, vise, dorințe, promisiuni, si o trăire de gol, de tristețe, de așteptare, ceva necunoscut, incontrolabil. In cursul anului școlar, timpul e clar delimitat: orele de la școala, orele de acasă, orele cu prietenii, și fiecare oră are semnificația, încărcatura ei emoțională. „Ce fac astăzi?”este întrebarea care incepe să devină apăsătoare dupa primele săptămâni de vacantă, cu această întrebare se confruntă și parinții. Lipsa unui program zilnic, chiar și de vacantă, inseamnă și lipsa unor repere temporale, a unor provocări, responsabilități, satisfacții etc. Un program oferă stabilitate, ordine, utilitate, și de ce nu, un sentiment securizant, de genul “totul este sub control”. În ajutorul copiilor și părinților vin cele 27 filiale ale BM „B.P. Hasdeu” cu Programul Estival Rucsacul de vacanță.  De luni  până joi copii pot găsi ocupații după interes.

Zi de vară

                    de George Topârceanu

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Bunele maniere

20170519_18162520170519_172554

 Cea mai importantă educaţie a unui copil are loc în interiorul familiei, de aceea este important să îi învăţăm pe cei mici, încă de la cele mai fragede vârste, reguli de comportament în societate, precum şi cu ceilalţi membri ai familiei. Dacă dorim să avem cu adevărat nişte copii educaţi, trebuie să ne asigurăm de fiecare dată că cei mici spun „vă rog” şi „mulţumesc”. Odată ce deprind încă de la vârste fragede aceste formule de politeţe, există mari şanse să se comporte în aceeaşi manieră şi atunci când vor deveni adulţi.

Sa vorbesti mereu frumos vorba dulce mult aduce,

Nu vorbi taios! Fii mereu cuviincios

Si la școală te invată să vorbești frumos.

Dupa felul cum vorbești lumea știe, știe bine cine ești!

Mult e bine să citești vorba scrisă ca la carte

Bine s-o rostești. Vorba lunga-i in zădar

Tot ce spui gandit să fie și vorbește clar.