Poezia este muzica sufletului

 

timZiua Internaţională a Poeziei este sărbătorită pe data de 21 martie şi este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. De asemenea, “Ziua internaţională a poeziei” urmăreşte să susţină creaţia poetică, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor. Deși trăim într-o lume din ce în ce mai puțin sensibilă la frumusețea din jur, mult mai puțin atentă la valorile spirituale și sufletești, poezia există în tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie doar să ai ochi să o vezi! Poezia din jur, poezia din suflet, poezia din cărți. Avem nevoie de poezie precum avem nevoie de lucruri materiale, căci ce ar fi o viață lipsită de imaginație, de creativitate, de sensibilitate și de frumos? Cu siguranță am fi mai plictisitori , mai săraci în interiorul nostru.
În primul rând, poezia este o formă de manifestare în care accentul cade pe expresivitate și al cărei scop este acela de a exprima frumosul. Frumosul din jur transpus estetic, pentru a reda realitatea filtrată de imaginația poetului, în forme plastice menite să ne sensibilizeze și să ne înalțe spiritual.

Reclame

Pe urmele lui A. Mateevici

alexei-mateevici-www.moldovenii.md_-e1504526088245 (1)Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani. Părinţii se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului. În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902,“cu privilegii”. Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală, care studia şi el la seminar în aceeaşi perioadă. La numai 43 de ani, încetează din viaţa tatăl lui Alexei Mateevici.

Din vulcanul de erupție al revoluției a izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți, şi creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul înfocat al frumuseților „limbii noastre”. Cuget bogat, fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost dat să-l pătrundă. De aici căutările lui chinuitoare, rătăcirile dureroase, care-și au explicația în izbitoarele contradicții ale epocii și în acele împrejurări specifice, în care el s-a format ca scriitor.

Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani. Părinţii se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului. În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902,“cu privilegii”. Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală, care studia şi el la seminar în aceeaşi perioadă. La numai 43 de ani, încetează din viaţa tatăl lui Alexei Mateevici.

În vara anului 1917 scrie poeziile: „Văd prăbuşirea”, „Cîntec de leagăn”, „Basarabenilor”, „Frunza nucului”, „Unora” etc. La 17 iulie plăsmuieşte poezia „Limba noastră”. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormîntat la cimitirul central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormîntul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910.
 Din vulcanul de erupție al revoluției a izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți, şi creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul înfocat al frumuseților „limbii noastre”. Cuget bogat, fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost dat să-l pătrundă. De aici căutările lui chinuitoare, rătăcirile dureroase, care-și au explicația în izbitoarele contradicții ale epocii și în acele împrejurări specifice, în care el s-a format ca scriitor.

Bunele maniere

20170519_18162520170519_172554

 Cea mai importantă educaţie a unui copil are loc în interiorul familiei, de aceea este important să îi învăţăm pe cei mici, încă de la cele mai fragede vârste, reguli de comportament în societate, precum şi cu ceilalţi membri ai familiei. Dacă dorim să avem cu adevărat nişte copii educaţi, trebuie să ne asigurăm de fiecare dată că cei mici spun „vă rog” şi „mulţumesc”. Odată ce deprind încă de la vârste fragede aceste formule de politeţe, există mari şanse să se comporte în aceeaşi manieră şi atunci când vor deveni adulţi.

Sa vorbesti mereu frumos vorba dulce mult aduce,

Nu vorbi taios! Fii mereu cuviincios

Si la școală te invată să vorbești frumos.

Dupa felul cum vorbești lumea știe, știe bine cine ești!

Mult e bine să citești vorba scrisă ca la carte

Bine s-o rostești. Vorba lunga-i in zădar

Tot ce spui gandit să fie și vorbește clar.