Surâsul copilăriei

 

          

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte. „Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea, fie-i ţărna uşoară!, aşa a făcut cu mine. Şi bărbatu-meu, Dumnezeu să mi-l ierte!, nu s-a putut plânge că l-am înşelat sau i-am risipit casa;… deşi câteodată erau bănuiele… şi mă probozea… dar acum s-au trecut toate!” Elevii de la gimnaziul nr. 49 au înscenat un fragmant din ,,Soacra cu trei nurori”, într-un stil nou, hazliu.

Reclame

Duminica Tomii- Paștele Blăjinilor

Care este originea şi semnificaţia sărbătorii Paştele Blajinilor?   De fapt, Paştele Blajinilor nu poate fi numită sărbătoare, e o necesitate a noastră, o împlinire a poruncii lui Dumnezeu care spune să ne cinstim părinţii ca să ne fie bine pe pământ. În perioada Postului Mare, dacă pleca cineva în veşnicie, era petrecut degrabă la cimitir, de multe ori chiar şi fără preot, ca să nu strice atmosfera deosebită de pocăinţă în Postul Mare. După Paşti, o săptămână nu se mergea la cimitir, se făcea slujbă în toată ziua, cu batere de clopote, cu bucurie. Numai după duminica Tomei, în care îl sărbătorim pe Sf. Apostol Toma, luni sau marţi, ne ducem cu bucurie la cei fericiţi, trecuţi în lumea de dincolo. Paştele Blajinilor asta înseamnă – fericire.

Despre această veche tradiţie de Paştele Blajinilor, despre care etnologii spun că ar avea rădăcini încă din timpurile precreştine, fiind preluate şi unele elemente de mitologie specifice altor culturi şi popoare, s-au scris multe lucrări de specialitate. Interesant este romanul „Paştele blajinilor” al scriitorului Mihail Sadoveanu, care ilustrează atât de bine obiceiurile acestei zile în ţinuturile Moldovei.

Chișinăul citește ,,Dansul florilor”

 

Ianoș Țurcanu, care s-a născut în cel mai frumos sat, Pelenia, județul Bălți, este poetul care scrie cu sufletul unui adolescent îndrăgostit, pentru alte suflete iubitoare de frumos. Poezia sa te atrage ca un magnet și te fascinează prin frumusețea versului. Dumnealui este poetul care știe să vorbească de la suflet la suflet cu cei mici. Așa s-a întâmplat în cadrul întâlnirii cu elevii clasei 1a , Gimnaziul nr. 49. Cu toții ne-am prins într-un dans al poeziei, cuvintelor, florilor. Au fost recitate și înscenate un șir de poezii îndrăgite de copii.

Chișinăul citește ,,Tunica portocalie”

Fiind unicul copil al unei familii de intelectuali de țară din Câmpia Sorocii, Lucreția Bârlădeanu a fost răsfățată de soartă, tot timpul a făcut ceea ce și-a dorit, ce a iubit. Dragostea de carte a prins-o de la părinți. De mică îi plăceau satul și oamenii lui- de aceea rar se întâmpla nuntă la care să nu stee  pe lângă mireasă și nici înmormântare la care să nu se țină de sicriu. Era la curent cu orice eveniment din sat. Pădurea de la Nistru…Câtă bucurie îi provocau escapadele spre acest tărâm! Asculta ciripitul păsărilor, fugea la izvor să bea apă pe săturate, culegea și gusta din pomușoarele dăruite de pădure.  Despre multe lucruri interesante au discutat elevii de la Școala profesională nr. 4, împreună cu autoarea cărții ,,Tunica portocalie”, carte care este propusă spre lectură în cadrul Programului – Chișinăul citește. Autoarea recunoaște că multe dintre textele scrise pornesc de la întâmplări petrecute în realitate, dar nu sunt o copie fidelă a ei. Lucreția Bârlădeanu este adepta scriiturii scurte și concise. Este conștientă că generația nouă de cititori, dar și cea mai experimentată, este prinsă într-o mulțime de activități, iar timpul dedicat lecturii devine tot mai puțin. Tinerii au confirmat faptul, că cartea se citește ușor, este interesantă. Cei care n- au împrumutat cartea, îi așteptăm.