bibliotecă

„N-ar fi rău, să fie bine în țara asta”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !” – Ion Creangă, „Amintiri din copilărie” La 1 martie, se împlinesc 185 de ani de la naşterea lui Ion Creangă, scriitorul pentru „copii între 7 şi 90 de ani”, un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria poveştilor şi basmelor şi sale, cel mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat acest neam.

Cine a fost Ion Creangă?

Deși a fost cunoscut sub mai multe nume, în zilele noastre este cunoscut cel mai frecvent sub numele de Ion Creangă. În secolul al XIX-lea a fost o figură literară cunoscută, faimoasă pentru seria sa de povești cuprinse în volumul „Amintiri din copilărie”. De asemenea, Ion Creangă este faimos și pentru nuvelele, basmele și povestirile lui scurte. Contribuțiile sale literare principale au fost în genul de literatură fantastică și în literatura pentru copii. A scris și basme care erau văzute la acea vreme drept o capodoperă a limbajului român, datorită modului inedit prin care a încorporat folclorul local și aspecte ale realismului care au fost influențate și inspirate de multe dintre experiențele sale rurale.

Primii săi ani

În timp ce era la școală, a învățat să citească și să scrie în alfabetul chirilic alături de colegii săi. Putem spune că acest moment de început al vieții sale a fost principala sa inspirație în cariera de scriitor. După ce urmează cursurile școlii din sat, mama sa îl trimite la Broșteni la bunicul său, David Creangă. A urmat cursurile școlii din Broșteni până în 1950, iar apoi bunicul său la școala din Târgu Neamț unde a mers timp de 5 ani până în 1855. Aici el a fost înscris sub numele Ion Ștefănescu. În 1955, conform dorinței mamei sale care dorea să îl vadă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni, iar după desființarea sa urmează cursurile Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Profesor de școală


În 1860 Creangă s-a înscris la nou-înființata Universitate din Iași la Facultatea de teologie. În cei patru ani de școală petrecuți acolo a avut de-a face cu închiderea departamentului, dar a și întâlnit pe cineva care în cele din urmă i-a prezentat noi metode de predare a citirii și scrisului. Acea persoană era nimeni altul decât Titu Maiorescu. Aici Ion Creangă a devenit un promotor avid al ideilor lui Maiorescu despre reformele și modernizarea educației.

Creaţiile literare ale lui Creangă


Toamna anului 1875 este cunoscută și descrisă drept începutul său real în proza ​​fictivă odată cu
publicarea nuvelei sale „Soacra cu trei nurori”, a apărut în Octombrie a acelui an în revista Convorbiri Literare. În cadrul aceleiași reviste, Ion Creangă avea să mai publice 15 dintre lucrările sale de ficțiune, precum și cele 4 părți din „Amintiri din copilărie”. Această decizie de a scrie mai mult și de a-și publica cărțile a fost puternic influențată de prietenul său Mihai Eminescu. Era cunoscut atât printre prietenii, cât și printre colegi prin talentul său pentru povestire cât și abordarea sa laborioasă a procesului creativ al scrisului. Acest mod inedit de creație i-a fascinat pe prietenii săi, inclusiv pe Mihai Eminescu. Ion Creangă avea talent nu doar pentru ficțiune, ci a fost și un autor emergent în zona metodologiei educaționale și a ortografiei fonemice care a fost favorizată de clubul Junimea.

Creangă este cunoscut pentru multe dintre cele mai proeminente povești și nuvele ale sale. Ele au avut un impact puternic asupra stilului fantastic și asupra literaturii pentru copii. Chiar și poezia care se predă și se învață astăzi în școlile din România a fost influențată de Ion Creangă

bibliotecă

”Ţăranul” Creangă zgomotos şi şugubăţ

20180228_154259Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837 la Humuleşti. Părinţii lui au fost Ştefan a Petrei Ciubotarul şi Smaranda Creangă. A mai avut încă şapte fraţi. În 1847 incepe şcoala de pe lângă biserica din satul natal, Humuleşti, unde copiii erau învăţaţi de dascălul satului. Mai tarziu este trimis la bunicul din partea mamei, David Creangă. Acesta îl duce la şcoala din Broşteni. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, sub numele de Ştefănescu Ion. Acolo, el îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Smaranda, o femeie foarte ambiţioasă, dorea ca fiul ei să ajungă preot şi de aceea il înscrie la Şcoala catihetică din Fălticeni. La această şcoală apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care il va păstra toată viaţa. Şcoala din Fălticeni se desfiinţează, aşa că Ion Creangă pleacă la Iaşi şi se înscrie la cursul inferior al Seminarului teologic.

Din 1855 până în 1859, Creangă urmează cursurile seminarului, iar apoi, luând atestatul, revine în satul natal, pe care l-a iubit atât de mult şi de care nu a vrut niciodată să se despartă. Se însoară mai târziu la Iaşi, cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acestei biserici.

In 1864 Creangă il întâlneşte pe Titu Maiorescu, care îl numeşte învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi. Timp de 12 ani este dascăl şi diacon pe la diferite biserici din Iaşi, dar deoarece nu respectă anumite reguli impuse de biserică este exclus definitiv din rândurile clerului.In 1875 il cunoaşte pe Mihai Eminescu, de care îl va lega o frumoasă şi durabilă prietenie. Acesta, dându-şi seama de talentul de povestitor al lui Creangă, îl îndeamnă sa pună pe hârtie ceea ce povestea cu atâta haz.

În 1875 publică povestea „Soacra cu trei nurori”, care este foarte bine primită de cititori şi criticii literari. Colaborează pe la diferite ziare şi reviste, la scrierea unor manuale. Apariţia sa la diferite cenacluri literare transforma intâlnirile respective în adevărate evenimente, marele povestitor reuşind să impresioneze cu povestile si povestirile sale pline de haz. Între 1875 şi 1883 scrie cele mai importante opere ale sale. Între 1883 şi 1889 a fost mai tot timpul bolnav. Suferă foarte mult la moartea lui Eminescu, astfel că, in ultima zi a aceluiaşi an în care moare Eminescu(1889) moare şi marele povestitor în bojdeuca sa de la Ţicău. Ramâne însă nemuritor prin opera pe care a scris-o.