bibliotecă

Tricolorul țării mele


Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii. Drapelul de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, îmbină vechiul însemn al Principatului Moldovei, capul heraldic de bour, cu cele trei culori ale drapelului României care, asemănător celor ale Andorrei și Ciadului deasemenea tricolore albastru-galben-roșu, pare a fi fost parțial inspirat din drapelul Franței. Drapelul Republicii Moldova diferă de cel românesc prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de 2:3 al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei Republicii Moldova pe culoarea galben. Drapele moldovenești au existat, cu certitudine, încă din timpul lui Bogdanvoievod al Moldovei, care în frunte cu steagurile sale și ale oștilor boierești a învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou. Sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), toate cele 24 ținuturi ale principatului Moldovei aveau, pe lângă drapelul domnesc, steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag moldovenesc datează din anul 1467. Diferite izvoare istorice atestă că în sec. XV-XIX erau cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile care au devenit naționale în sec. XIX

Călăreț purtător de steag moldovenesc, astfel cum este înfățișat în Chronica Hungarorum, în Bătălia de la Baia, 1467
Steagul moldovenesc la bătălia de la Obertyn. 1531

Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila crucială) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga un sceptru de aur.

bibliotecă

Poezii de Alexei Mateevic

Alexie (sau AlexeiMateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova.

Viața

Frumoasă nestatornicie,
Viaţă, pentru ce-mi eşti dată?
Mintea-mi tace, simţul ştie:
Viaţa-i pentru viaţă dată.
Frumoase-s toate-n lumea mare,
Căci ziditoru-n ea s-ascunde
Dar prin simţiri şi prin cântare
Lumina feţei Lui pătrunde.
Pe Dânsul a-L afla-n zidire
Ca-n carte voia a-i citi
Aceasta-i a vieţii menire:
În Dumnezeu a vieţui.

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Şi zarea arde-nflăcărată,
Atuncea inima îmi spune
Durerea ei nemângâiată.
Şi tot mă-nşel şi trag nădejde,
Că nu-i departe alinarea,
Dar mintea mea mă amăgeşte
Şi tot mai tare mă munceşte.

Nădejde nu găseşti în lume
Şi n-ai de ce nici să o caţi:
Ea numa-n suflete trăieşte
Şi doruri-n inimă trezeşte

Seara de vară

În cer albastru, răzleţiţi
Se plimbă nouri auriţi;
Pădurea învelită-n ceaţă
Se scaldă-n marea de roşaţă
Din asfinţit. Şi la răcoare
Se pleacă spicu-n dormitare,
in codri, — mare, înfocată –
S-arată luna. Şi deodată
S-aprinde-a stelelor lucire.
Domneşte pace, liniştire…
În suflet tainicele strune
Îmi cântă sfânta rugăciune.

bibliotecă

Mulți ani, Eugen Doga!

Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistri. Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, avînd o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică „Ștefan Neaga” (1951-1955) din Chișinău. Urmează apoi Colegiul muzical la viloncel, avîndu-l profesor pe italianul Pablo Baccini. Acesta l-a atras pe muzician în calitate de violoncelist la Orchestra Radio, încă din perioada studenției (1957-1962). După ce a fost paralizat la mîna stîngă, Doga a înțeles că nu mai poate reveni la violoncel, axîndu-se mai mult pe compoziție. Prima piesă de compoziție proprie, ”Floare dalbă de livadă” (1957), Eugen Doga o scrie pentru colega sa de la televiziune Maria Bieșu într-o singură zi. Din acea zi, toată muzica scrisă de Doga, a fost scrisă fără schițe, direct în original. Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează oficial în calitate de compozitor în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cîntece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet)

Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu care au creat cele mai frumoase lucrări. Este semnificativă contribuția lui Doga la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizînd coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întîiul și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; „Păsările tinereții noastre”; „Sfînta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a. În 1973, cu piesa sa ”Orașul meu” (Cîntec despre orașul meu), Eugen Doga a lansat-o ca interpretă de estradă pe Sofia Rotaru. Alături de Sofia Rotaru – Anastasia Lazariuc și Nadejda Cepraga s-au lansat în cariera sa cu peisele scrise de Doga.

Compozitorul trăiește mai mult izolat, iubește adevărul și totdeauna spune ceea ce crede, fără frică sau cuvinte murdare. Eugen Doga este un om de arta adevărat, care s-a dedicat muzicii în totalitate. Sănătate, realizări frumoase!

bibliotecă

„N-ar fi rău, să fie bine în țara asta”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !” – Ion Creangă, „Amintiri din copilărie” La 1 martie, se împlinesc 185 de ani de la naşterea lui Ion Creangă, scriitorul pentru „copii între 7 şi 90 de ani”, un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria poveştilor şi basmelor şi sale, cel mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat acest neam.

Cine a fost Ion Creangă?

Deși a fost cunoscut sub mai multe nume, în zilele noastre este cunoscut cel mai frecvent sub numele de Ion Creangă. În secolul al XIX-lea a fost o figură literară cunoscută, faimoasă pentru seria sa de povești cuprinse în volumul „Amintiri din copilărie”. De asemenea, Ion Creangă este faimos și pentru nuvelele, basmele și povestirile lui scurte. Contribuțiile sale literare principale au fost în genul de literatură fantastică și în literatura pentru copii. A scris și basme care erau văzute la acea vreme drept o capodoperă a limbajului român, datorită modului inedit prin care a încorporat folclorul local și aspecte ale realismului care au fost influențate și inspirate de multe dintre experiențele sale rurale.

Primii săi ani

În timp ce era la școală, a învățat să citească și să scrie în alfabetul chirilic alături de colegii săi. Putem spune că acest moment de început al vieții sale a fost principala sa inspirație în cariera de scriitor. După ce urmează cursurile școlii din sat, mama sa îl trimite la Broșteni la bunicul său, David Creangă. A urmat cursurile școlii din Broșteni până în 1950, iar apoi bunicul său la școala din Târgu Neamț unde a mers timp de 5 ani până în 1855. Aici el a fost înscris sub numele Ion Ștefănescu. În 1955, conform dorinței mamei sale care dorea să îl vadă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni, iar după desființarea sa urmează cursurile Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Profesor de școală


În 1860 Creangă s-a înscris la nou-înființata Universitate din Iași la Facultatea de teologie. În cei patru ani de școală petrecuți acolo a avut de-a face cu închiderea departamentului, dar a și întâlnit pe cineva care în cele din urmă i-a prezentat noi metode de predare a citirii și scrisului. Acea persoană era nimeni altul decât Titu Maiorescu. Aici Ion Creangă a devenit un promotor avid al ideilor lui Maiorescu despre reformele și modernizarea educației.

Creaţiile literare ale lui Creangă


Toamna anului 1875 este cunoscută și descrisă drept începutul său real în proza ​​fictivă odată cu
publicarea nuvelei sale „Soacra cu trei nurori”, a apărut în Octombrie a acelui an în revista Convorbiri Literare. În cadrul aceleiași reviste, Ion Creangă avea să mai publice 15 dintre lucrările sale de ficțiune, precum și cele 4 părți din „Amintiri din copilărie”. Această decizie de a scrie mai mult și de a-și publica cărțile a fost puternic influențată de prietenul său Mihai Eminescu. Era cunoscut atât printre prietenii, cât și printre colegi prin talentul său pentru povestire cât și abordarea sa laborioasă a procesului creativ al scrisului. Acest mod inedit de creație i-a fascinat pe prietenii săi, inclusiv pe Mihai Eminescu. Ion Creangă avea talent nu doar pentru ficțiune, ci a fost și un autor emergent în zona metodologiei educaționale și a ortografiei fonemice care a fost favorizată de clubul Junimea.

Creangă este cunoscut pentru multe dintre cele mai proeminente povești și nuvele ale sale. Ele au avut un impact puternic asupra stilului fantastic și asupra literaturii pentru copii. Chiar și poezia care se predă și se învață astăzi în școlile din România a fost influențată de Ion Creangă

bibliotecă

Ziua Internațională a Limbii Materne

Ziua internaţională a limbii materne este marcată, an de an, pe 21 februarie.

Limba maternă este prima limbă învățată de fiecare dintre noi, de obicei în familie, și nu de puține ori este diferită de cea oficială a țării în care ne naștem.

UNESCO a decis ca Ziua Internațională a Limbii Materne să fie marcată pe 21 februarie, în amintirea victimelor înregistrate în timpul unui protest studențesc pașnic, înăbușit sângeros de poliția pakistaneză, în 1952.

Ziua Internațională a Limbii Materne susţine Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 4.6 privind educaţia din Agenda 2030, subliniind importanţa limbilor adecvate de instruire, respectiv folosirea limbilor materne în primii ani de şcoală. Acest fapt facilitează accesul la educaţie şi promovează în acelaşi timp, echitatea, pentru grupurile de populaţie care vorbesc limbi minoritare şi autohtone, în special a fetelor şi femeilor, şi totodată, îmbunătăţeşte calitatea educaţiei şi procesul de învăţare prin înţelegere şi creativitate, şi nu prin memorare.

Astfel, în statele membre ONUZiua Internațională a Limbii Materne este marcată prin organizarea unor manifestări culturale, seminarii, conferinţe, concursuri pe teme culturale, lingvistice şi educative, de către autorităţile guvernamentale, universităţi, institute de cercetare, culturale şi asociaţii culturale şi de tineret.

Toate acţiunile întreprinse în vederea propagării limbilor materne vor servi atât la încurajarea diversităţii şi a educaţiei multilingvistice, cât şi la dezvoltarea conştientizării depline a tradiţiilor lingvistice şi culturale din întreaga lume şi să inspire, totodată, solidaritate bazată pe înţelegere, toleranţă şi dialog.

bibliotecă

2022-Anul Tigrului de Apa

Tigrul este reprezentantul energiei, al protecției și al altruismului, iar combinația cu apa îi oferă acestui an o conotație extrem de pozitivă. Totuși, elementul fix al Tigrului este lemnul, care sugerează stabilitate și oferă o putere imensă care ne va ajuta pe toți să ne atingem obiectivele. 

Apa este echivalentul culorii negre , tocmai din acest motiv, anul 2022 poartă și numele de Anul Tigrului Negru Yang. Este important de reținut, culorile norocoase ale acestui an sunt albastrul, verdele, roșul și galbenul, iar piatra prețioasă este aurul.

Anul acesta este cu totul exploziv. De regulă, începe cu o lovitură puternică și se termină cu un ton înăbușit. Este un an predestinat și marcat de neînțelegeri, dezastre și chiar conflicte/războaie. Dar, în egală masură, se anunță și un an al faptelor îndrăznețe. Nimic nu se va realiza la scara redusă. Fie că e de bine, fie că e de mai puțin bune, totul se duce la extreme. Pot fi agonisite sau pierdute averi. Dacă vrei să riști sau să îți încerci norocul, trebuie să fie o acțiune de mare nivel. Oamenii vor înfăptui lucruri dramatice sub puterea impulsului de moment. Furia poate pune stăpanire pe acțiuni, de aceea poate fi un an greu din punct de vedere diplomatic.

Ca si Tigrul, vei fi tentat sa te aventurezi fară să gândești prea mult și poți termina prin a regreta graba. Prieteniile, legăturile ocazionale, afacerile care au nevoie de încredere reciprocă și cooperare sunt destul de fragile în acest an și se pot rupe ușor. Totuși, puternicul și vigurosul Tigru poate fi folosit pentru a da impuls și vitalitate cauzelor pierdute, industriilor falimentare.

Este anul schimbărilor masive, al introducerii noilor și îndrăznețelor idei, mai ales ale acelora foarte controversate. Căldura focului Tigrului va atinge pe toată lumea și va intra în viețile tuturor. În ciuda acestor efecte și aspecte negative, trebuie sa accepți ca este un factor epurător. Căldura este folosită pentru a extrage metalele prețioase din minereu. Tot așa și acest context poate scoate în evidența tot ceea ce avem mai bun în noi. Sfatul principal al anului 2022 este “Nu iti pierde umorul!”