Romanul începe cu o scrisoare a unei mame internate la un spital de psihiatrie din Anglia, pe nume Deborah, adresată fiului ei de 7 ani, Elijah. Băiețelul se află de ceva timp în grija asistenților sociali și pretinde că în interiorul său se află un vrăjitor. El spune că toți cei care îl înconjoară suferă din cauza lui, pentru că „e plin de răutate” și nimeni nu poate să-l ajute. Nici măcar Mama, după ce la spital a auzit că „urlă ca un lup”. De atunci a schimbat mai multe case și a stat cu familii străine. Apoi din nou la centrul social. Acolo, Ricardo, unul din asistenți, i-a devenit bun prieten. După Mama, acesta era cea mai veche cunoștință a sa. Datorită lui, Elijah reușește să cunoască adevărata viață de familie. Ricardo îi găsește pe Nikki și Obi, un cuplu care a cunoscut tragedia pierderii unui nou-născut și a altor câteva sarcini, neștiind atunci că ea suferă de o boală a sângelui, ceea ce provoca eliminarea fătului înainte de termen. După ce au aflat acest lucru, au renunțat la încercările de a mai face un copil și au apelat la ideea de a adopta unul. Așa s-a întâmplat că s-au cunoscut cu Ricardo la un seminar, iar acesta l-a introdus în viața lor pe micuțul nigerian Elijah.
Obi și Nikki l-au îndrăgit din prima, chiar dacă au fost preîntâmpinați de către asistenți de tulburările frecvente cu care se confruntă băiatul. Pentru ei nu a contat gravitatea situației, de fapt nu s-au gândit prea mult, pentru că în viața lor, acesta era aidoma unei raze de soare, un soare așa cum numai în Nigeria poți vedea, „care strălucește tot timpul”. Imediat ce a început să locuiască cu ei, i-au oferit iubire necondiționată.
Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc.
