bibliotecă

Dragobete


Dragobetele este o sărbătoare veche, având ca origine mitul despre iubire. Își are rădăcinile în tradițiile dacice, bazându-se pe credința într-un zeu al dragostei, a cărui cinstire marca simbolic venirea primăverii. Este o sărbătoare, redescoperită relativ recent și popularizată pentru a fi o alternativă Sfântului Valentin, însă informaţiile păstrate până astăzi despre Dragobete sunt puţine, împrăştiate și oarecum, controversate.

Origini și etimologie

Dragobetele (care mai era numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor) era un zeu tânăr al dacilor, care era sărbătorit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Transilvania și Moldova. Dragobetele poate fi identificat cu Amor (sau Cupidon) – zeul dragostei. În unele tradiţii este numit Cap de primăvară, Cap de vară, fiu al Babei Dochia sau cumnat al eroului vegetaţional Lăzărică. Însă, spre deosebire de poznașul Cupidon, cu săgețile lui, Dragobetele nostru este un simbol al masculinității, al iubirii mature, un fel de Făt-Frumos care cucerește inimi. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se diverse explicații pentru originea sa. Unele teorii spun că cuvântul Dragobete provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”(din limba slavă), iar etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală al Moldovei consideră că majoritatea denumirilor legate de Dragobete provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie. Alți specialiști consideră că denumirea provine de la cuvintele dacice „trago” – țap și „pede” – picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete.

Pe ce dată sărbătorim Dragobetele

În satele românești, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, sărbătoarea simboliza venirea primăverii, ziua când natura se trezeşte, când ursul iese din bârlog, iar păsările încep a căuta unde să-și facă cuiburi. Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie, însă specialiștii în folclor și etnografie susțin că sărbătoarea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. De aceea, mulți spun că luna martie sta sub semnul Dragobetelui și este strict legată de Mărțișor.

Dragobetele reprezintă o sărbătoare populară, celebrată pe 24 februarie.

Tradiții și obiceiuri

După modelul păsărilor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a avea parte de dragoste pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dragobetele a fost întotdeauna un prilej pentru comunitate de a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Tot în această zi, fetele strângeau ultimele rămăşiţe de zăpadă (numită zăpada zânelor), iar apa topită din ea era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s